tablouri_celebre

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Home page

Istoria picturii

Pictori

Pictura monumentala

Stiluri in pictura

Mona Lisa

        Gioconda (ital.: La Gioconda) sau Monna Lisa este o pictura celebra a lui Leonardo da Vinci, realizata în anii 1503-1506, reprezentând portretul unei femei cu expresie gânditoare si un surâs abia schitat. Este considerata cea mai renumita opera din istoria picturii. Putine alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent este expusa la Muzeul Luvru din Paris, atractia principala a oricarui vizitator.
       Este vorba de o pictura în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. Natura imaginei redate a facut subiectul a nenumarate interpretari. În general, se poate spune ca vivacitatea si ambiguitatea fizionomiei este datorita folosirii procedeului de "sfumato", dând tabloului un aer misterios. Surâsul enigmatic este caracteristica principala a portretului. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atractiei erotice a lui Leonardo catre mama sa (Complex Oedip!). Identitatea personajului portretizat nu este înca sigura, desi recent cercetatorul Giuseppe Pallanti din Florenta tinde sa confirme afirmatia lui Antonio Vasari, dupa care ar fi fost vorba de Monna Lisa Gherardini, apartinând micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetari anterioare ajunsesera la concluzia ca portretul ar fi redat figura unei înst?rite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al carei nume ar explica si a doua denumire a tabloului.
        Pictura reprezinta unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristica interesanta este ca fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adaugata mai târziu în cursul realizarii compozitiei. Tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri.
       Analizele cu raze Röntgen au aratat trei straturi de pictura sub cel actual.Istoria tabloului este plina de peripetii. Leonardo era foarte atasat de el si îl purta toteauna cu sine în calatoriile sale, luându-l cu el când regele Francisc I l-a invitat în 1516 sa se stabileasca în Franta, în castelul din Amboise. Regele i-a cumparat tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. Dupa Revolutia Franceza este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul sau dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul razboiului franco-prusian din 1870-1871 a stat ascuns la un loc necunoscut. În ziua de 22 august 1911 se constata disparitia tabloului din muzeu. Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt si arestat, în ziua de 7 septembrie este interogat si Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberati din lipsa de probe. S-a descoperit ca un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiana, Vincenzo Perugia, convins ca tabloul apartine Italiei, l-a furat purtându-l sub manta la iesirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat sa-l vânda unui negustor de opere de arta din Florenta. Dupa ce a fost expus în principalele orase ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea inferioara a tabloului sufera daune serioase în urma unui atentat cu o solutie acida, câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat o piatra. În prezent se afla protejat sub o sticla incasabila. În anul 1962, a fost expus în America, la New York si Washington D.C., în anul 1974 la Tokyo si Moscova.

Cina cea de taina

         Cina cea de Taina (în italiana, Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictura murala a lui Leonardo da Vinci, realizata pentru patronul sau, ducele Lodovico Sforza din Milano. Una din cele mai celebre picturi din istoria universala a artelor, se gaseste în fosta sala de mese a bisericii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano.
        Opera masoara 460 x 880 cm si a fost executata în tempera si ulei, aplicate pe un strat dublu du ipsos, în perioada cuprinsa între 1494 ?i 1497. Pictura reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a lui Isus Cristos, asa cum este descrisa în Evanghelia dupa Ioan (13:21), redând reactiile diferite ale Apostolilor sai, dupa ce Isus anuntase ca unul dintre discipolii sai îl va trada. Forma definitiva a fost precedata de studii amanuntite, schitele corespunzatoare s-au pastrat si se gasesc în biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Venetia si în "Royal Library" din castelul Windsor.
       Tehnica folosita de Leonardo, lucrând pe tencuiala uscata cu materiale asemanatoare picturilor pe lemn, s-a dovedit neadecuata, rezultatul fiind ca, dupa putin timp, vopseaua a început sa se desprinda, fapt atestat într-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresata cardinalului din Aragona. În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurata, rezultatele fiind mai degraba negative, întunecându-se suprafata pictata. Calugarii dominicani au distrus peretele inferior, deschizând o usa chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui Isus.
      Ultima restaurare, începuta în 1948 si terminata la 28 mai 1999, a reînoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind si consolidând astfel ceea ce mai ramasese din pictura si readucând la vedere aspecte dotate de o luminozitate si prospetime neasteptate. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încaperii se prabuseste dar pictura ramâne ca prin minune intacta, protejata doar de câtiva saci cu nisip.
      În 1980, împreuna cu biserica si cu manastirea dominicana, opera lui Leonardo a fost declarata de catre UNESCO patrimoniu al umanitatii.