bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Stiluri in pictura
 
 

Home page  Istoria picturii Pictori Pictura monumentala         Tablouri celebre

 
 
 
                                                Realismul           Realismul este o ideologie estetica, în care se pune accentul pe relatia dintre artist si realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atenta a realitatii si reflectarea ei veridica, obiectiva în creatie.
          Realismul a avut un impact major în epica, în special asupra romanului si în dramaturgie. Una dintre trasaturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de catre scriitori raporturilor dintre om si mediu, dintre individ si societate. Elementeleale unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi si epoci istorice.
           În cea de-a doua parte a secolului XIX, realismul capata, pe plan europea, caracterul unui curent, al unei orientari estetice, teoretizate de catre artisti si de catre critici si ilustrate prin numeroase creatii. 

 
Impresionismul



  Edouard Manet - Olympia

       Impresionismul este o miscare artistica, manifestata la început în pictura, mai târziu si în muzica, mai ales în Franta , si care marcheaza desprinderea artei moderne de academismul traditional. Pictura impresionista s-a dezvoltat în perioada cuprinsa între 1867 si 1886 , caracterizata prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scena sau de un obiect, asupra mobilitatii fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil si conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber si folosind o cromatica pura si tuseuri fine de penel pentru a simula lumina reala.
        Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velasquez si Francisco Goya , pictura engleza cu William Turner si John Constable, precum si francezii Courbet, Ingres si reprezentantii scolii de la Barbizon.
         Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat si Paul Signac, maestri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh si pentru multi alti "postimpresionisti" din Franta si alte tari.
        În Germania, reprezentanti ai impresionismului au fost Lovis Corinth si Max Liebermann, în Italia, Giorgio Boldoni, Simone Lega si altii, grupati sub denumirea Macchiaioli ("Mazgalitorii" !), în Danemarca, Peter Krojer, în Suedia , Anders Zorn.

 
 
                 Arta naiva
 
 

Miroslav Sreckovic: Cel mai bun prieten
        Sub aceasta denumire se descrie fenomenul aparitiei la sfârsitul secolului al XIX-lea si continuând în secolul al XX-lea a unor creatii apartinând unor individualitati care nu au frecventat scoli de arta, ci au ajuns sa-si constituie, pe cont propriu, atât viziunea, cât si mijloacele de exprimare plastica. Acesti artisti mai sunt încadrati în diverse categorii, ca: "pictori populari", "primitivi moderni", "arta instinctuala". Printre precursori poate fi amintit artistul american Edward Hicks (1780-1849).
        Primii reprezentanti de seama ai artei naive sunt francezul Henri Rousseau le Douanier (1844-1910) si georgianul Niko Pirosmani (1862-1918). Au urmat americana Grandma Moses (1860-1961), francezul André Bauchant (18731958), scoala primitivilor croati de la Hlebine cu Ivan Generalic (19141992), pictorii naivi sârbi Slobodan Zivanovic (*1943), Miroslav Srekovic, Dejan Zivanovic (*1967), germanul Max Raffler (1902-1988), tânara pictorita de origine italiana Claudia Vecchiarelli si altii.
       În România s-au afirmat pictorii Ion Nita Nicodim, Alexandru Savu, Robert Scripcaru, Aurelia Vintila, Constantin Scarlat.
         Aparuta pe fondul civilizatiei tehnologice, al exceselor uniformizatoare din productia industriala, arta naiva reprezinta în toate momentele sale o forma de afirmatie a individualitatii. Artistul naiv are starea ideala de receptacol si de restituire a realului, lipsindu-i pentru aceasta instrumentele unei instructii plastice. E o stare de ingenuitate, o abandonare a oricarui esafodaj artistic, istoric constituit, si captarea "adevarului prim". Fabulosul acestei arte nu se suprapune celui din viziunea infantila, unde zonele nedescoperite instaureaza forme fantastice, în perimetrul artei naive se comunica o realitate care a trecut prin sensibilitatea artistului, pastrându-si farmecul si prospetimea.

 
 
 
                     Cubismul
 


        Georges Braque

- Viaduct în Estaque -
În ciuda aparentelor, cubismul nu reprezinta distrugerea realismului, el pune sub semnul îndoielii doar realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut, nici unicul posibil - el este doar rezultatul pur al conventiei.
       Intre anii 1908 si 1914 are loc în Franta cea mai importanta revolutie în istoria picturii, dupa cea a descoperirii perspectivei în perioada Renasterii. Initiat de francezul Georges Braque si spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurta vreme numerosi adepti. Aceasta directie artistica va juca un rol urias în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. Cubismul este consecinaa unor transformari de lunga durata, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declaratii programatice. Un prim semn îl constituie tabloul "Domnisarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima data un pictor se rupe într-un mod atât de hotarât de traditionala arta figurativa si de modul de reprezentare bazat pe perspectiva.
      Kahnweiler scrie pe aceasta tema: "Pictura nu a fost niciodata o oglinda a lumii exterioare, si totodata nu a fost niciodata asemenea fotografiei; a însemnat crearea unor semne, care au fost întotdeauna interpretate exclusiv de contemporani, bineînteles gratie unei educatii anterioare. Dar cubistii au creat fara îndoiala semne noi si tocmai aceasta a constat multa vreme dificultatea descifrarii tablourilor lor".

 
 
              Minimalism      Minimalismul se refera la acele miscari sau stiluri în diverse forme de arta si design, în special arte vizuale si muzica, unde lucrarea de arta este redusa la partile fundamentale. O pictura minimalista, de exemplu, va folosi în general un numar limitat de culori si va folosi forme geometrice simple. 
       În miscarea minimalista, au existat trei faze importante:
 - Prima faza a implicat reducerea la esential a formelor artistice. Cele mai importante contributii la acesta faza a minimalismului au fost aduse de constructivistii rusi si sculptorul român Constantin Brâncusi. Constructivistii rusi au proclamat ca simplificarea formelor a fost realizata ca sa lanseze creerea unei limbi universale a artei care sa fie înteleasa de mase. 
 - A doua faza a miscarii a început o data cu lansarea unor artisti asa cum ar fi: Sol LeWitt, Frank Stella, Donald Judd si Robert Smithson.
 - A treia faza, numita în general "post-minimalism", a aparut datorita creatilor unor artisti precum Martin Puryear, Tyrone Mirchell, Melvin Edwards si Joel Shapiro. Aceasta faza include referinte distincte la obiecte fara a avea o reprezentare directa.

 
 
               Futurism         Futurismul este o miscare a modernismului artistic italian, celebrând noua era a tehnologiei moderne. Initiatorul miscarii este poetul Fillipo Tomasso Marinetti care, în 1909 publica "Manifestul futurist".
        In pictura, futurismul este reprezentat de catre Umberto Boccioni, Gino Severini, Giacomo Balla, Carlo Carrà si Luigi Russolo, care publica pe 8 martie 1910 "Manifestul picturii futuriste", mai târziu (1915), "Manifestul construirii futuriste a universului". Futurismul devine, asadar, o miscare interdisciplinara care intervine în toate sferele creatiei artistice. Pictura celor cinci artisti italieni futuristi este adaptata timpului în care traiesc, constituindu-se în avangarda artistica, corespunzând avangardei tehnologice.
        Lucrari reprezentative în pictura: Umberto Boccioni "Dinamismul unui ciclist", (1913); Gino Severini "Dansul ursului la Moulin Rouge" (1913) sau "Tren blindat în actiune" (1915); Giacomo Balla "Lampa cu arc" (1910-1911); Carlo Carrà "Iesirea de la teatru" (1910-1911); Luigi Russolo "Dinamismul automobilului" (1912-1913)